Încă o dată, încă o dată și încă o dată și încă o dată, nu voi obosi niciodată să spun acest lucru: că inima mea explodează de bucurie de fiecare dată când pot să vă aduc câteva cuvinte.

Ceea ce am spus în ultima vreme nu-i atrage pe mulți. Mulți dintre voi înțelegeți o Ființă de Lumină ca pe cineva care înlătură păcatele, îndepărtează durerea, schimbă un întreg context, iar voi doar cereți, doar vă rugați. Vă pot asigura că marea majoritate dintre voi încă mai gândesc astfel. „Nu trebuie să fac nimic, doar să mă rog, doar să cer, și voi primi răspuns.

De fapt, aceste învățături v-au condus la ceea ce sunteți astăzi, la toate problemele, durerea și suferința prin care treceți astăzi. Pentru că ați fost făcuți să credeți că voi veni din nou și vă voi lua toată această greutate de pe spate. Dar trebuie să vă amintiți că prima dată când am venit, nu am făcut nimic din toate acestea; nu am luat niciun păcat; nu am iertat păcatele oamenilor. Moartea mea a fost consecința ideilor mele și a faptului că acestea nu au fost acceptate de conducătorii vremii. Moartea mea nu are nimic de-a face cu iertarea voastra. Nu a avut nimic de-a face cu ștergerea păcatelor. Omenirea a continuat să păcătuiască în mod normal până in ziua de azi.

Așadar, permiteți-mi să vă reamintesc următoarele: Rugandu-te 24 de ore pe zi nu te va scăpa de probleme sau de suferință, dacă nu acționezi. Este evident și clar că rugăciunea este importantă, pentru că credința în tot ceea ce vine din Lumină atrage către tine soluțiile, căile, ajutorul necesar pentru a te elibera de problemă; dar nu elimină problema. Voi continuați să credeți că nu trebuie să faceți nimic; tot ce trebuie să faceți este să vă rugați. Nu trebuie să te schimbi, nu trebuie să-ți revizuiești conceptele, nu trebuie să-ți revizuiești atitudinile, gândurile, înseși cuvintele, trebuie doar să te rogi, și totul se va rezolva, ba chiar vei ascensiona, doar rugându-te.

Atât de mulți oameni au fost supărați de ceea ce am spus aici, că vor veni vremuri dificile, că trebuie să vă schimbați. „Ce vreți să spuneți? Atunci cand ne spuneti astea, nu faceti decât să ne aduceti mai multă suferință. În loc să ne ajutați, ne aduceți din ce în ce mai multe și mai multe probleme?”. Credeți-mă, fiii și fiicele mele, mulți oameni gândesc în acest fel și se numesc treziți. Acesta este lucrul uimitor.

Voi, cei care sunteți întrupați chiar acum, uitați cel mai important detaliu: alegerile nu sunt ale noastre; voi faceți alegerile. Voi alegeți să urmați căi strâmbe și stâncoase, nu noi. Apoi, când vine lecția, când vine returnarea, noi suntem cei care nu am făcut nimic; noi suntem cei care nu am făcut nimic, în concepția voastră.

Întotdeauna ați crezut că noi vă vom purta in brate, indiferent de ceea ce ați făcut. Îmi pare rău să vă spun că … nu este așa. Noi o facem, când suferința este intensă, când suferința este disperată, dar voi vă faceți partea voastră, vă schimbați, încercați să vă schimbați, faceți schimbări. În acest caz, suntem bucuroși să vă ajutăm, să vă susținem.

În orice altă împrejurare, nu facem asta. Noi nu suntem răscumpărătorii păcatelor voastre. Păcatele pe care le comiteți, dacă vreți să le numiți așa, sunt rodul alegerilor voastre, alegerile pe care sufletul vostru le-a făcut de-a lungul timpului. Nu suntem vinovați de nimic, dar nici nu putem schimba nimic. Nu putem schimba o lecție pe care trebuie să o înveți. Noi nu vom face niciodată asta. Îți dăm o mână de ajutor, te ajutăm pe parcurs, dar niciodată nu-ți luăm lecția.

Așa că haideți să încetăm cu plângerile inutile, plângeri care nu vă vor duce nicăieri, dimpotrivă, nu vor face decât să vă aducă și mai multe probleme, pentru că nu vedeți că totul este rezultatul alegerilor pe care le faceți, a ceea ce emanați, a ceea ce spuneți, a ceea ce faceți. Noi nu facem nimic, nu pedepsim, nu punem pietre în calea nimănui. Suntem întotdeauna gata să ajutăm, dar pentru a ajuta un corp care este obosit de la atâta efort; atunci da, ajutăm, îl ajutăm să vadă unde greșește și de ce nu poate merge mai departe.

Ajutăm să înlăturăm oboseala, dar niciodată nu scoatem o piatră din cale. Îți dăm puterea de a le îndepărta, dacă meriți. Iar meritul vine din încercarea, din dorința, din dorința reală de a înțelege și de a scăpa de ea. Așa că hai să nu ne mai plângem de toate lucrurile care se întâmplă în lumea ta.

Am spus deja aici că fiecare va trece prin ceea ce trebuie să treacă, pentru a învăța din lecțiile trecutului. Nu are rost să te duci în mass-media și să plângi, să faci drame, ca și cum ai fi ultimul amărât de pe planetă. Să te plângi la frații și surorile tale: „Uite ce se întâmplă cu orașul meu! Uite ce mi se întâmplă mie!” Ați fost îndrumați să fiți în acel oraș; ați fost îndrumați să fiți în acel loc. Și de ce? Pentru că a trebuit să treceți prin asta.

Așa că haideți să nu mai comentăm despre propriile voastre nenorociri. Haideți să nu ne mai plângem colegilor noștri, prietenilor noștri, altora, simțindu-ne nedreptățiți. Nimeni nu este nedreptățit. Fiecare culege ceea ce a semănat. Da, puteți cere ajutor, pentru a lua o parte din durerea celor care au trecut prin această problemă; puteți cere ajutor. Dar nu mergeți să vă plângeți: „Uite ce se întâmplă aici!”. Dacă se întâmplă și tu ai fost acolo, este pentru că trebuia să fii acolo.

Înțelegeți acest lucru. Nu vă mai gândiți că sunteți veșnicii persecutați, veșnicii defavorizați care nu merită să treacă prin nimic. Tot prin ce treceți este rezultatul propriilor voastre alegeri sufletești. Ah, dar nu înțelegeți asta pentru că nu înțelegeți ce ați făcut în această viață? Atunci învață că sufletul tău este vechi, sufletul tău este străvechi și a făcut deja o mulțime de lucruri nesăbuite, iar acum vine prețul. „Ah, dar eu nu trebuie să plătesc pentru lucrurile pe care le-a făcut sufletul meu!” Nu? Și tu ce ești? Ești o energie rătăcită în univers? Nu, faci parte din sufletul tău.

Așa că trebuie să înveți din ceva ce a făcut sufletul tău. Nu contează când, nu contează cum, nu contează ce fractal ai fost. Va trebui să înveți, pentru că sufletul are nevoie să învețe, iar tu ești reprezentantul său în acest moment. Așa că haideți să nu ne mai plângem.
Să nu mai pretindem că suferința noastră este mai mare decat a altcuiva.

Sunt mulți oameni care suferă și nu scot un sunet. Sunt mulți oameni care suferă și nimeni nu află, pentru că nu vor să-și răspândească suferința. Este suferința lor. Nu e treaba nimănui să sufere alături de ei. Dacă este a lui, va suferi doar el; ea/el și Ființele de Lumină pe care le invocă. Asta înseamnă să știi cum să suferi. Nu înseamnă a răspândi suferința altora. Haideți să oprim asta. Voi spuneți: „Sunt treaz!”. Unde, cum, când? Pentru că dacă vă comportați așa, nu sunteți treji. Ești încă o ființă care nu crede nimic din ceea ce spunem noi. Auzi ceea ce spunem, dar nu asculți. Nu înveți, nu vrei să înveți.

Atunci de ce spui că ești treaz? Nu este așa. Pentru a fi treaz, trebuie să știi cum să acționezi, trebuie să știi cum să primești ceea ce îți aduce viața, trebuie să știi cum să înțelegi ce au de spus lecțiile. Atunci poți spune că ești treaz, dar nu asta văd eu. Strigați mult, dar strigați mult, pentru nimic. Așa că haideți să încetăm cu asta. Haideți să nu ne mai plângem, iar suferința voastră este a voastră, nu trebuie să o împărțiți cu alții.

Împrăștierea suferinței tale cu alții nu-ți ușurează durerea, ăsta e ego-ul. „Dacă sufăr, o să le spun tuturor, ca să le fie milă de mine.” Asta este? Și poți fi sigur că multor oameni le va părea rău pentru tine. Și vă mai spun ceva, este o energie teribilă, să-ți pară rău pentru alții. Dar asta este ceea ce faci. Căutați mila celorlalți pentru că aveți nevoie să vă răspândiți suferința, aveți nevoie să spuneți lumii despre suferința voastră.

Fiți efectiv treziți. Fiți cei care spun că învață, dar mulți nu văd. Mulți pe care îi văd sunt ființe care continuă să fie ceea ce au fost întotdeauna și cred că vom găsi noi o cale, că vom rezolva totul. Aceasta este o înșelăciune pură. Noi vă ajutăm, atunci când meritați să fiți ajutați, nu atunci când faceți o simplă cerere sau o simplă rugăciune.

Canalizat de Vania Rodrigues